Nu știu cum faceți voi față avalanșei de curiozități venite din partea copiilor, dar noi sincer suntem cu nervii la pământ.(mai ales el)
Perioada “de ce”
La Diana perioada “de ce” s-a instalat pe la vreo patru ani. De atunci răspundem non-stop la întrebări (mai ales eu).
Uneori, râdem până la epuizare și de întrebări, și de răspunsuri. Alteori…alteori murim și înviem de mai multe ori până reușim să răspundem adecvat și fără să ne sechelăm copilul pentru restul vieții.
Odată, într-o curbă la Eforie, ne-a întrebat ce este sexul, de era să nu mai ieșim întregi din situație. Înțelegeți, la volan era ta-su căruia întrebarea i-a dăunat la sistemul nervos și așa șubred. Degeaba am aflat după aia că auzise cuvântul întâmplător, că lăsase buni televizorul deschis pe “Lecții de viață”.
Ce să faci, se mai întâmplă. Am explicat cât s-a putut de frumos(nu că n-ar fi) și am trecut mai departe.
E de prisos să vă spun că mi s-a înjumătățit bugetul de mani-pedi pentru că banii s-au îndreptat către o nouă achiziție în casă: o pușcă. (cică toți tații de fete au)
Altădată, pentru că fusese cu o zi înainte cu mine la salonul de cosmetică, m-a întrebat în gura mare într-un taxi dacă nu doare când se jumulește veverița. Taximetristul abia aștepta să afle răspunsul, contactul vizual din oglinda retrovizoare îmi spunea că e extrem de curios în privința subiectului.
M-am înroșit, m-am bâlbâit, am leșinat, am răspuns.
Întrebări existenţiale
De ce mor oamenii, întreabă Diana în altă zi. Mie îmi pică cerul în cap și încerc să formulez un răspuns care să nu fie nici prea științific, nici prea traumatizant, nici fără credință. Parcă nu e firesc să își ocupe gândurile cu partea asta tristă a vieții, dar îmi aleg vocea de povestitor și încep discursul. Nici nu apuc să termin primele două fraze, că ea mă întrerupe și începe rafala cu tot ce o măcina: dar e adevărat că înainte să murim ne bate inima mai tare? Și că ne doare? Și că ne pare rău?
Eu, încolțită și înnebunită deja de direcția în care o ia discuția și de ochii ăia mari care se uitau direct în sufletul meu să vadă dacă am de gând să îi spun adevărul sau să o mint, întreb și eu la rândul meu, doar-doar o deturnez de la introspecțiile astea: “Măi mami, dar de unde ți-a venit asta, alte întrebări nu ai și tu?”
Diana: “Ba da! Noi de ce nu ne facem piscină în curte?”
Mda, ok, p’asta am rezolvat-o ușor.
În rest, clasicele: “Ce a mâncat doamna de s-a îngrășat așa?”, “De ce domnul are o singură mână?”, “De ce s-a îmbrăcat cutărica așa?”…etc
Ai voștri? Ce lucruri care vă fac obrajii să ardă întreabă?
0 Comments