Memorie, te-am pupat! De ce uităm?

7 Comments

De ceva timp (v-aş zice cât, dar nu mai ţin minte) am început să uit lucruri. Dar bine de tot, nu aşa. Adică rău.

Uit aşa de rău, că îmi e, într-o zi, să nu uit naiba care îmi e casa, şi să intru în a vreunui vecin(am văzut eu o casă cu piscină pe strada noastră. Dacă e să uit vreodată, în aia intru). Aşa mă gândesc.

Că poate îl uit pe Fodor pe la prieteni, pe copil pe la bunici şi mă trezesc în vreo vacanţă exotică singură, de nebună. Nu se face aşa ceva!

Acum, pe bune, cred ca pierderile de memorie au început o dată cu sarcina şi de atunci nu am recuperat ce am pierdut. Am mai auzit eu la ştiri că oamenii pleacă de la hoteluri cu mici suveniruri: ba o ceşcuţă, ba o linguriţă, ba un prosopel. Cred că aşa şi ăştia mici. După nouă luni, când îşi face bebe bagajul, pune şi vreo câţiva neuroni de pe la noi, să fie. Cine ştie, dacă i-or trebui cândva?

Păi ferească Dumnezeu să ascund eu ceva. Într-o vară, am ascuns prin casă o cutie cu jeleuri. Le feream de asta mică, le primise cadou şi nu voiam să le pape pe toate o dată. Le-am mai găsit de Crăciun. Toată familia s-a bucurat.

Al meu, săracul, şi-a luat nevastă mai tânără că s-a gândit ca măcar unul dintre noi să îşi aducă aminte când trebuie să ne luăm pastilele. Ţeapă!

Trebuie să menţionez că cel mai mişto mi se rupe filmul când spui cuvintele magice: „Te rog să nu uiţi să…”

Câteodată, cobor din dormitor în bucătărie cu gândul să fac ceva anume, şi ajung în încăpere cu privirea pierdută. Fodor mă ghiceşte de la o poştă şi mă întreabă: „Ce, ai uitat pentru ce ai venit, este?” Eu nu-s tâmpită să recunosc, iau în mână primul obiect care îmi sare în ochi şi spun prima frază care îmi vine în minte: „Am venit să-mi fac un ceai!”

El se uită la mine şi mai ciudat şi zice: „Aaa, cu mixerul îţi faci tu ceai?!?” Cum vă spuneam, ştiu să mă scot din orice situaţie.

Frumos tare mai e când îmi fac cunoștință prietene de-ale mele cu iubiții lor și eu spun că ne cunoaștem deja, dar de fapt mă cunoșteam cu ex-ul, și fac un mix nebun de nume și situații, de mai bine nu îmi mai prezentați nimic, niciodată.

Nu mai spun de situațiile penibile când vin oameni către mine zâmbind și gata să mă îmbrățișeze, iar creierul meu scotocește disperat în sertare după nume și informații, dar nu reușește decât să mă lase cu ochii goi, cu o mare varză în cap și într-o situație în care, indiscutabil, ajung să mă fac de tot râsul.

Singurele momente în care nu uit nici cel mai mic detaliu, sunt cele în care EL a comis-o cu ceva. Sau doar mi se pare că a comis-o. E suficient și așa.

Păi nu îl mai uită neam de neamul meu, în vecii vecilor! Sunt în stare să îmi aduc aminte cele mai mici detalii din momentul-cheie și să fac portretul-robot al tuturor oamenilor (în special al doamnelor și domnișoarelor) care ne înconjurau când s-a întâmplat nenorocirea. Cine la cine se uita și de câte ori, sunt detalii care îmi apar din memorie ca iepurele din joben și, evident, se transformă într-un discurs de ți-e mai mare dragul, și nici măcar nu îți vine să fugi unde vezi cu ochii.

Și atunci rolurile încep să se schimbe. Uită el. 😊

Voi cum stați cu ținerea de minte? Ceva remedii pe termen lung pentru noi, uitucii, aveți?

7 Comments
  • Andreea

    Reply

    Fenomenală esti ! Am ras de ma doare gura si stomacul !🤣🤣 Parca m-ai descris pe mine…cu mici diferențe
    Remediu nu am..Si dupa cum vad nici un viitor strălucit. 🤣A mea are doar 9 luni…deci adio memorie😅..bineineteles cand vine vb de barbat…de cand vrei sa iti pov ceva😅🤣🤭

  • Daniela Tintas

    Reply

    Mai , nu stiu cum se face da mi se intampla si mie..Caut remediu !

  • Neacsu Madalina

    Reply

    Si mie la fel mi se intampla poate se instaleaza… neamtu ala…nus ce sa zic

  • Cristina A.

    Reply

    Nu e ok sa avem probleme cu memoria. Ți-ai făcut ceva analize, de exemplu cele de metale grele? (în special de mercur) sau chiar și intoleranta la gluten poate sa fie o cauză.
    Deocamdată pare comica situația, dar mai încolo poate sa se agraveze și cel mai bine e sa ne luam masuri din timp.

    • Irina Fodor

      Sincer, nu m-am gândit niciodată serios că aş avea o problemă, majoritatea episoadelor ăstora le pun pe seama faptului că sunt destul de repezită şi încerc să fac mai multe lucruri în acelaşi timp. Mă cam pui pe gânduri.

  • Marina

    Reply

    Si eu am patit-o acum cativa ani.
    Am tinut-o asa vreo 2 ani timp in care uitam din ce in ce mai mult.
    Am trecut la un regim natural de viata, adica nu am mai mancat mancare din comert, totul cat se poate de natural.Inclusiv painea mi-o fac singura, apa e de izvor, sare bruta, etc.
    Dupa un an mi-am revenit complet.

  • Cristina A.

    Reply

    Draga mea, nu vreau să te sperii cu informația asta, dar de ex. multe persoane care dezvoltă în timp boala Alzheimer au simptome ușoare (de genul: își pun cheile într-un loc după care nu își mai aduc aminte unde le-au pus, uită nume,etc.) pe care inițial nu le bagă în seamă decât atunci când se agravează. Nu spun că ai avea această boală, dar mai bine să înlături din timp orice bănuială.

Leave a Comment