Cum arată o vacanță cu velierul. Cum e să urci pe vulcanul activ Stromboli. Cum e să vrei să pui o vacanță pe repeat.

0 Comment

Cel puțin o dată pe an, eu, Fodor și gașca plecăm într-o vacanță de golăneală. Măcar o săptămână, nimeni nu strigă “mami” sau “tati”, ne trezim la ce oră vrem, mâncăm și bem ȘI lucruri nesănătoase fără să ne gândim că dăm un exemplu prost copiilor, mergem la discotecă, ne îmbrăcăm indecent, și, pe scurt, ne comportăm ca și cum tocmai ce ne-am sărbătorit majoratul.

Nu pot să exprim în cuvinte cât de entuziasmată m-am întors anul ăsta din concediu.Ăsta e genul de vacanță de repetat la nesfârșit, deși…

Mie îmi e o frică de apă adâncă de mor. Vin din părinți neînotători și dintotdeauna am auzit povești despre valuri care te pot duce departe de mal, despre curenți care te trag la fund și, în general, despre cum e mai bine să simți pământ țeapăn sub picioare decât orice altceva. Cu toate astea, încerc să mă iau la trântă cât pot cu fricile mele, mai ales dacă am la îndemână metode așa prietenoase.

În prima vacanță cu velierul am fost anul trecut, in Grecia. 7 zile numai pe mare. Nu m-am potolit, și anul ăsta am plecat din nou. De data asta, în Italia. Sicilia. Insulele Eoliene. Anul trecut am rezervat vacanta de pe Funsailing, anul asta am plecat cu Friends Yachting. Dacă intrați pe site-urile lor, găsiți toate detaliile: costuri, trasee, componența bagajelor și tot felul de indicații prețioase.

Noi am luat avion Bucuresti-Catania si de acolo, un autocar ne-a transportat in Marina Di Portorosa. Am așteptat puțin până să ne luăm velierul în primire, pentru că skipperul nostru încă se asigura că totul e în regulă și funcțional în bărcuță.

Intre timp, ne-am așezat la o masă și am făcut planuri la un pahar de prosecco pentru aventura ce avea să urmeze.

Ah, ca să nu uit să vă fac cunoștință: pe skipperul nostru îl cheamă Johnathan, e din Canada și a învățat rapid câteva cuvinte în limba română…Le spunea des când ceva nu mergea bine pe vas😂

Așa. După verificările de rigoare, ne-am transportat băgăjelele în barcă(le spun așa pentru că sunt mici și conțin doar strictul necesar, ca să poată încăpea în cabine). Noi am fost 10 cu tot cu skipper și am avut la dispoziție 5 cabine de dormit, 3 băi, plus bucătărie utilată și living.

Am hotărât de la început să luăm două mese pe barcă: micul dejun și prânzul, așa că ne-am cumpărat din port bunătăți ca să ne organizăm în acest sens- în marină au magazine speciale care îți și aduc produsele pe barca direct, deci nu lugești mâinile ca la maimuțe cărând.

Bun. După o noapte dormită in marină, am  început traseul spre Insulele Eoliene. Așa cum le spune si numele, sunt străbătute de vânturi puternice și marea, implicit, de curenți pe măsură. Ăăă…asta înseamnă că bărcuța s-a zgâlțâit mai mult decât ne așteptam. Din fericire, eu rău de mare nu am avut, iar cei care se știau cu probleme au luat din timp Cocculine sau Emetostop și au rezolvat problema.

Traseul insulelor a fost Lipari, Panarea Vulcano, Stromboli, Salina și retur. De cele mai multe ori am acostat în larg și drumul până la mal îl făceam cu taxiul(bărcuțe de cam 10 persoane).

Am făcut plaja pe nisip negru vulcanic, am mâncat paste cu fructe de mare care efectiv aproape se zbăteau în farfurie de proaspete ce erau, am văzut peisaje de nedescris și am cunoscut niște români minunați-pentru că da, afacerile din insulele astea se bazează pe niște conaționali de-ai noștri, oameni harnici și de nădejde.

Pentru mine cea mai tare experiență a fost când am urcat pe vulcanul Stromboli-activ, da? Să n-avem discuții. Ultima oară când a erupt sănătos a fost în 2017, deci omu’ are treabă, nu așa!

Ca idee, Stromboli a înregistrat erupţii pe perioada ultimilor 2.000 de ani.

În fine, traseul pe vulcan începe pe la 17:30-18:00 seara și te întorci pe la 23:30 noaptea. Am urcat de mi-a venit acru și am trecut prin toate stările: cald, frig, teama, cenaibaafostîncapulmeu. De menționat că am fost singura de pe barca mea care a decis să urce. La un moment dat, mă gândeam chiar că poate e un semn și îl las pe Fodor văduv.

Vă zic din start că e musai să fii echipat: eu am avut bocanci, mască de praf, ochelari de protecție, cască și lanternă de la cei care organizau expediția-costă 40 de euro tot, by the way: ghid+închiriere echipament.

A fost greu, dar merită. Nu aș mai face-o a doua oară. Dar merită.

Când am ajuns în vârful vulcanului, am înlemnit: erupția se producea la câțiva metri de mine-așa ceva vezi o dată în viață, mi-am zis- Am scos telefonul să filmez și nicicum nu puteam să surprind adevăratul spectacol: soarele asfințea, vulcanul erupea, iar în partea opusă vulcanului se declanșase o furtună de toată frumusețea și norii erau străbătuți la secundă de fulgere puternice.

Mamă Natură, mă înclin, numa’ lasă-mă să cobor și promit să reciclez cât oi trăi!

Am stat vreo 20 de minute cu gura căscată la ce se întâmpla în jurul meu, până când ghidul ne-a făcut semn că trebuie să coborâm.

Ne-am pus măștile de protecție și partea cea mai grea de abia acum a urmat: o oră și jumătate am coborât prin praf vulcanic fin, pe care îl simțeam scârțâind între măsele de fiecare dată când apropiam maxilarele. Coboram prin deșertul ăsta negru, cu bocancii plini de nisip- la propriu aveam vreo 2 kile în șosete-alunecând ca pe schiuri la fiecare pas. De jur împrejur, nu vedeam nimic, doar beznă și lanterna celui din fața mea, că cea de pe casca mea bătea cealapa în bălării și m-a ajutat fix cu nimic.

Am terminat traseul cu bine până la urmă și când am ajuns la barcă am consumat cred jumătate din tancul de apă încercând să îmi scot nisipul negru din urechi, nas și de unde Doamne iartă-mă îmi mai intrase.

Partea bună a fost că am primit de la Fodor premiu gelato de fistic pentru că m-am întors întreagă:)

În rest, ne-am plimbat mult prin orășele absolut superbe din insule, am făcut baie în niște golfulețe incredibile, am păpat într-una lucruri bune și am testat tot soiul de vinuri.

După 6 zile de vizitat insule, ne-am întors în Marină și am luat iar autocarul spre aeroportul din Catania. Pe drum, am oprit să vizităm Taormina care, după părerea mea, merită o vacanță dedicată.

Cam asta a fost cu vacanța părinților dezlănțuiți anul ăsta. Așa mult ne-a plăcut, încât deja ne facem planuri pentru 2019. Până atunci, încep copiii școala, noi munca, vin sărbătorile…

 

 

0 Comments

Leave a Comment